Un singur cuvânt: G-E-N-I-A-L-Ă .
iunie 10, 2009
măştile sufletului .
Am vrut să citesc săptămânile acestea Pânză de păianjen de Cella Serghi, dar încă nu am făcut rost de ea. E vorba de o fetişcană complexată de sărăcie care se maschează în teribilistă, voluntară, non-conformistă, dar dincolo de aparenţa îndrăgită de toţi cei din jur, un suflet sensibil sângerează din dragoste adevărată. Personajul nu poate atinge însă dragostea, căci ar trebui să renunţe la masca admirată de cei din anturaj. Şi acum, ar trebui să spunem: “jos masca, domnişoară!”, dar este cam imperativ şi cam ciudat ordinul. Mascarea personalităţii proprii duce, în final, la o femeie deformată şi mascată. Să zicem că nu toate măştile sunt destinate desfigurării personalităţii. Ca exemplu, acelea ce ascund “bubele” necorporale, doar nu poţi să te plângi persoanei care ţi-a provocat astfel de răni că încă sângerează, pentru că rişti să ţi se pună sare pe ele. Încă un exemplu ar fi, în lumea adolescenţilor, camuflarea sensibilităţii. Mă refer la indiferenţă .
Pe mine, personal, mă deranjează deformarea fetei prin moda “socială”. Zgomotul pe care îl fac anumite reviste în jurul unor femei care, în fapt, nu strălucesc prin nimic demn de luat în seamă, ascunde un interes: punerea în valoare a “ţoalelor” sau a altor obiecte purtate de respectivele. Revistele astea la noi ar fi hârtiile acelea mâzgălite adunate într-un dosar(nu pot să le denumesc altcumva) destinate adolescentelor: Cool Girl, Bravo, Cosmopolitan etc, unde se dau sfaturi despre moda de care am vorbit; unde se vorbeşte despre ştirile “fresh” din lumea vedetelor şi despre sex. De aici pornesc toate trend-urile, iar cum majoritatea aleg acelaşi stil vestimentar apare banalul. Şi banalul nu atrage pe nimeni . Fetelor, n-aţi învăţat să vă îmbrăcaţi şi să vă purtaţi după cum vă este personalitatea?
Toate fetele de astăzi folosesc măşti- de fapt, nu numai ele folosesc aceste scuturi neobservabile- chiar faciale, cu toate că atunci când se uită în oglindă nu văd nimic, masca există, dar e invizibilă, pusă direct pe suflet. Întrebarea mea ar fi: putem, într-adevăr, folosi instinctiv măşti care interzic fericirea ?
iunie 3, 2009
nu mai ştiu a cui e ziua, dar a cui e noaptea?
Hai la mulţi ani! Oficial, astăzi blogul meu a făcut 1 anişor. Vreau să le mulţumesc tuturor cititorilor mei, prietenilor care m-au susţinut, mamei mele, celor din blogroll, papagalului meu, colegilor mei, duşmanilor, câinelui din stradă, pisicii din faţa blocului, ploii de ieri şi nu în ultimul rând, tastaturii mele. Vă mulţumesc, dragilor!
ps: de acum în colo o să scriu articole mai bune mai multe.
