E greu să privesc în urmă. Să las AMINTIRILE să mă strivească, să le aud şoptindu-mi sarcastic în timpanul minţii : ” NU NE VEI UITA” . Dar, cu toate astea, eu le pot controla. Eu le dau o culoare, eu reprezint viaţa şi moartea pentru ele. EU sunt stăpâna lor. Şi dacă le readuc la viaţă se întâmplă să mă copleşească cu ceea ce au ele mai bun : emoţiile momentelor trecute- probabil uitate- şi să mă ducă în vidul lor. Mă fac să-mi
doresc să mă întorc de unde am plecat. Să schimb, eventual, câteva din greşelile pe care le-am făcut. Dar dacă le-aş schimba, acum mai eram ceea ce sunt azi? Îmi mai doream după să mă regăsesc? AMINTIRILE ne învaţă să facem faţă TIMPULUI. Să ne adaptăm regulilor lui, să-l lăsăm să ne vindece tăieturile dureroase ale trecutului, să ne omoare ura, frica iubirea sau … chiar pe noi înşine.
Poate că îmi e dor de copilul acela plin de viaţă al cărui univers îl ferea de pericol. Îmi e dor… de vechea eu.
9 Comentarii
august 22, 2008 la 19:13
Asta imi aminteste de niste versuri de-ale lui Connect-R : “…Caci amintirile raman indiferent de ce-ar urma ” [NU SI DACA AI AMNEZIE:))]. Nice post, oarecum melancolic
.
august 23, 2008 la 10:05
Deea nu cred ca trebuie sa pastram toate amintirile, unele ne pot rani fara rost.Eu am o teorie: mintea nostra nu poate “stoca” decat un anumit numar de amintiri, in momentul in care vrem sa uitam tot ceea ce trebuie sa facem este sa le inlocuim pe cele vechi cu altele noi…Am incercat-o pe pielea mea sau mai bine spus pe mintea mea si functioneaza:).
august 23, 2008 la 11:30
Aşa e, Anca. Cum am zis şi în articol, noi le putem controla şi noi suntem moartea şi viaţa pentru ele.
august 23, 2008 la 11:49
Ce mai filozofati (:|
august 23, 2008 la 11:49
*filosofati
august 23, 2008 la 14:33
ah valy de-abia astept sa te vad pe tine bloggar filosofand;)
august 24, 2008 la 09:16
şi eu la fel
)
decembrie 7, 2008 la 16:39
mai. iti iubesc anumite fragmente. nu stiu cum le faci. poate in anumite momente de maxima concentrare. poate cand esti puternic vulnerabila.
asta conteaza mai putin.le iubesc.vreau si eu . frecventez bloguri. iar cand imi place o poza o iau sau un fragment. iti marturisesc ca am un intreg folder cu fragmente . reusite si poze perfecte.si ale tale sunt geniale:D[cred ca te-am plictisit]si chiar daca fregventez blogurile diferitor persoane simple. nu iau pozele si fragmentele pt a le pune pe un blog. nu am . nu vreau sa am. nu am idei marete.dar e ok. le iau pur si simplu pt.ca ma regasesc de multe ori in unele.daca e ceva: ma gasesti la http://alexutza27.hi5.com
decembrie 7, 2008 la 17:22
@ alexa.simplu. : nu sunt momente de maximă concentrare. Pur şi simplu îmi vin în minte când scriu postul respectiv. Mă bucur că îţi plac
.